Indiferenţa lumii

        "Am alergat pe ţărmul mării şi am găsit o sămânţă. Fericit, i-am arătat-o unui pescăruş, dar mi-a dispreţuit entuziasmul. Am cerşit o privire delfinilor, dar mi-au săgetat curajul. Am arătat sămânţa meduzelor, dar mi-au întors spatele. Doar soarele, cu strălucirea lui vie, mi-am spus, va împărtăşi bucuria căutărilor mele! Am căutat raza de soare pe care să mă urc spre el, dar m-a biciuit cu limba ei de foc. Faţa mi-e arsă, speranţa mi-e răvăşită, dar în inimă păstrez sămânţa curată şi strălucitoare.
         Ştiu un loc unde pescăruşii nu mă vor dispreţui, delfinii nu mă vor alunga, soarele nu mă va arde. Acolo doar acolo voi pune sămânţa în pământ. Va răsări un lujer mic, sfios.
         "Străinule, nu-l rupe, nu-l strivi! Ai grijă! E sufletul meu..."

(Fragment: cules Jurnalul unui elev)