Cunoasterea infinitului

 
       "Eşti viu? Real? Sau eşti cel mai frumos vis pe care l-am visat vreodată? Eşti înger sau doar rodul imaginaţiei mele? O persoana pe care născocit-o ca sa umple golul? Să aline durerea..? Unde ai gasit timp sa ma asculti? Cum de-ai putut să mă înţelegi?
       M-ai facut sa rad cand inima imi plangea.
       M-ai luat la dans când nu puteam să fac un pas.
       M-ai ajutat să pot visa din nou când sufletu-mi murea.
       M-ai arătat stropii de rouă şi am ţinut în palme diamante.
       Tu mi-ai adus flori de câmp şi am ţinut în mână orhidee.
       Tu mi-ai cântat si-un cor de îngeri au început să cânte.  
       M-ai tinut de mana si m am indragostit cu toata fiinta
       Mi-ai dăruit un inel şi ţie ti-am aparţinut.
       Ţi-am aparţinut ţie şi am cunoscut infinitul...",

(Fragment cules: Suflet de pui pentru suflet de femeie 2002 ; Scrisoarea de dragoste scrisă în14.febr.1895)

Indiferenţa lumii

        "Am alergat pe ţărmul mării şi am găsit o sămânţă. Fericit, i-am arătat-o unui pescăruş, dar mi-a dispreţuit entuziasmul. Am cerşit o privire delfinilor, dar mi-au săgetat curajul. Am arătat sămânţa meduzelor, dar mi-au întors spatele. Doar soarele, cu strălucirea lui vie, mi-am spus, va împărtăşi bucuria căutărilor mele! Am căutat raza de soare pe care să mă urc spre el, dar m-a biciuit cu limba ei de foc. Faţa mi-e arsă, speranţa mi-e răvăşită, dar în inimă păstrez sămânţa curată şi strălucitoare.
         Ştiu un loc unde pescăruşii nu mă vor dispreţui, delfinii nu mă vor alunga, soarele nu mă va arde. Acolo doar acolo voi pune sămânţa în pământ. Va răsări un lujer mic, sfios.
         "Străinule, nu-l rupe, nu-l strivi! Ai grijă! E sufletul meu..."

(Fragment: cules Jurnalul unui elev)